duminică, 11 decembrie 2016

Ce am învățat din relația mea cu Norocel

Dragi cititori, astăzi vreau să vă povestesc câte ceva despre cât de mult si cat de important este să vă aveți o relație apropiată cu un animal de companie.
Ca să înțelegi cu adevărat de ce am ales un astfel de subiect astăzi aș vrea să vă povestesc câteva detalii din viața mea.

Am crescut într-o familie modestă din București, în care membrii familiei era: mama, tata, o bunica si trei copii( dintre care eu eram cea mai mare).
În momentul în care am intrat în clasa a treia, era o fată care începuse să se laude ca ea are un cățeluș acasă. Bineînțeles cum se întâmplă cu orice copil, m-am dus direct la părinții mei si cu lacrimi în ochi am încercat să-i fac să ne ia un cățeluș.
Răspunsul negativ al părinților mei chiar nu a fost ceea ce așteptăm să aud, dar până la urmă argumentele folosite m-a făcut să înțeleg care este realitatea: "Nu Maddy, nu vei primi un cățeluș, pentru că tu nu ești o persoană responsabilă, nu îl vei îngriji tu. O să te joci două-trei zile cu el si apoi va rămâne grijă tot pe capul mamei tale. În al doilea rând eu unul sunt împotriva faptului ca un animal fie el cățel sau pisică să stea în casă. Nu v-a greșit cu nimic ca să-l chinuiți într-o cutie de chibrituri, un animal are nevoie de spatiul lui, trebuie să aibe unde sa alerge. În al treilea rând stii foarte bine ca fratele tau geaman, Andrei, este bolnav si nu are voie cu vrun animal prin preajma lui. În ultimul rând, dacă iti dorești un animal, îl poți acea când vei sta la casa ta."
Din fericire mereu am fost o persoană care a ascultat de părinții ei, așa că după 8 ani de la prima si singura mea tentativă de a-mi convinge părinții să-mi permită să am în animal în casă ( perioada destul de lungă în care mi-au pierdut doi membri destui de importanți, pe Andrei- fratele meu, care a murit de leucemie si pe bunica mea ) mi-a fost permis sa-mi iau un animal.
Acum urmează probabil întrebarea cea mai buna, ce fel de animal să-mi iau.
Cam la trei zile de când am primit permisiunea de a avea un animal, la o ieșire a mea cu prietenul meu la cumpărături, l-am văzut pe el, era așa perfect, micuț, deosebit, gingas.
L-am luat în brațe și i-am zis vânzătorului că este perfect și ca-l cumpăr. I-am achiziționat sticluța de apă precum și mâncare.
Când am ajuns acasă și l-au văzut, au fost impresionați de alegerea mea, dar totuși mi-a permis să-l păstrez.


I-am pus numele Norocel si am început să ne construim propria relație specială.
Îl iubeam precum copilul meu și cred că și el ținea la mine ca de fiecare dată când îl luă altcineva din cutiuța lui înafară de mine îl mușca.
Numai la mine în brațe era liniștit, dormea cu mine în pat, aveam impresia că era un iepuraș superb foc si ascultator ( cel puțin pe mine ma asculta).
Luni dimineață, a trebuit să plec un timp de acasă și cum nu aveam cum să-l iau pe Norocel cu mine, l-am lăsat pe scumpul meu iepuraș intr-un lighean înalt și am plecat în oraș câteva ore cu treburi lăsând iepurașul acasă cu tatăl meu, iubitul meu precum și cu fratele meu mai mic, Gaby.
M-am întors acasă după vreo patru ore și am rămas surprinsă când i-am văzut pe cei trei " bărbați" cum stăteau în patru labe si încercau să-l scoată pe Norocel după mobila.
Uitați că, desi au trecut 8 ani de atunci, în momentul în care mi-a auzit vocea, văd două urechi îmblănite cum ies după mobila si îmi văd iepurașul cum "top-top" vine la picioarele mele și se ridică în două lăbuțe pe toată glezna mea, cerandu-mi parcă să-l iau în brațe.

Dintr-o dată aud pe cei trei băieți:" Al naibii iepure, noi am stat patru ore în genunchi sa-l scoatem afara din spatele mobilierului și tu cum i-ai auzit vocea, ai si iesit".

Despre Norocel as mai avea multe întâmplări să vi le spun, dar as vrea sa va fac să înțelegeți cam ce am putut învăța eu din relația mea cu animalul meu:

  1. Un animal te învață să devi mai responsabil
  2. Te ajuta sa ai încredere în tine
  3. O relație de iubire i-a naștere treptat
  4. Înveți să respecți programul de îngrijire
  5. Dacă până să ai animalutul nu îți pasă cum dormeai în pat, acum înveți să fi responsabilă
P.S.
În continuare as vrea sa va spun o noutate care sigur va interesează, astăzi vom vorbi despre un magazin online premium (lansat de curând), pe care îl poți accesa aici: www.cattitude.ro și care, pe lângă faptul că oferă o largă varietate de accesorii și mâncare pentru animalele de companie, de asemenea, promovează și ideea de educare și responsabilizare atunci când vine vorba despre alegerile pe care le facem noi în numele blănoșilor pe care-i iubim.
Eu cred că în ziua de azi, când informațiile se află la doar un click distanță, procesul de creștere și îngrijire al unui animal de companie este mult mai ușor față de acum 15 ani, mai ales că în prezent există atât de multe facilități și accesorii utile.
De asemenea , daca vrei să-i faci și site micuțului tău suflețel, ca să îl vadă tot pământul cât e el de minunat și atunci poți să accesezi și www.creative-wings.ro, iar pufoșelul tău va ajunge vedetă cât ai clipi odată din ochi.

10 comentarii:

  1. Ai perfecta dreptate! Un animalut ne invata multe. Ma bucur pentru Norocel. Este asa frumos! Nu ma gandeam ca sunt site-uri special create pt iepurasi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am 5 animalute si le iubesc pe toate! Fiecare are o poveste si fiecare are locul lui special in inima mea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Un animalut e cel mai bun prieten!El sigur nu te tradeaza niciodata!

    RăspundețiȘtergere