luni, 3 octombrie 2016

Bunica salvatoare si untul copilariei

Dragii mei, va provoc sa va amintiti de copilarie, cand pur si simplu eram fericiti , ne jucam de dimineata si pana seara afara, facand diferite activitati distractive impreuna cu prietenii nostri.
Cele mai dragi amintiri ale mele sunt diminetiile in care era nelipsit sandwich-ul meu cu unt si dulceata de prune insotit de un ceai dulce facut din musetel indulcit cu miere facut de buna mea mamaie. Ma trezeam dimineata la 7 servita la pat precum o micuta printesa de bunica mea.
Ceva obisnuit nu? Ei bine, vreau sa va impartasesc cu voi cum am ajuns sa mananc eu unt. Am fost o adevarata pacoste pentru parintii mei, datorita faptului ca sunt stangace, bietii mei parinti, nu ma lasau sa mananc cu stanga ca nu stiu cine le bagase in cap faptul ca persoanele stangace nu au viata lunga si ca mor extrem de repede. Au incercat in fel si chip sa ma faca sa mananc cu dreapta sau sa fac alte activitati , m-au dus si pe la "specialisti" daca ii pot numi asa, care au gasit ca singura varianta ca sa ma dezvete sa imi lege mana la spate.
Am stat cu mana legata 3 luni in care efectiv refuzam sa mananc singura, ceea ce o facea pe mama sa ma hraneasca ea (desi eram destul de mare la varsta de 6 ani), imi dadea sa mananc exact ca la bebelus, numai mancare pisata.
Intr-o zi, am avut marele noroc ca sa vina bunica mea in vizita si cand m-a vazut in ce stare ma aflam, precum cavalerul alb din povestile dragi m-a dezlegat. Vazandu-ma libera si cu mana care imi tremura din cauza faptului ca nu o mai folosisem de mult timp, i-am zis printre lacrimi bunicii mele ca imi este foame si ca mami nu ma lasa sa mananc singura, ca i-a spus nenea doctor ca sunt o ciudata si ca voi muri repede.
Bunica mea auzind asta, mi-a sters lacrimiile si mi-a zis ca pot sa stau linistita ca acum nu mai sunt singura si ca ma va proteja ea.
Urmatorul pas al intamplarii a fost sa ma ia de mana si sa mergem in bucatarie. Am vazut-o efectiv cum se albise la fata in timp ce inspecta frigiderul, pe care il inchise extrem de repede, timp in care mai mult in soapta spunea " asta nu este mancare potrivita pentru printesa mea".
Brusc se intoarce la mine si mi-a zis cuvintele fermecatoare pe care nu le voi uita niciodata: "Hai Maddy, sa iti dea mamaie ceva bun de mancare." Apoi o vad cum se duce pe hol , cauta un pachetel in bagajul ei si dupa ce l-a gasit se intoarce victorioasa in bucatarie.
Am privit-o extrem de curioasa cum desfacea hartia pachetelului cu grija dezvelind un dreptunghi galbui si care mirosea extrem de delicios.
In timp ce priveam cu pofta la simpaticul dreptunghi, sincer nici nu sesizasem pana nu am vazut ca adusese in bagajul ei si painea ei fantastica care o facea de fiecare data cand ma duceam pe acolo.
A luat un cutit din sertarul mamei mele cu tacamuri si dupa ce mi-a taiat doua feli generoase de paine o vad cum taie si cateva bucatele din dreptungiul desfacut mai devreme si incepe sa il intinda usor pe feliile de paine, apoi mi le asterne in fata ochiilor.
Efectiv muream de pofta, dar curiozitatea m-a invins, asa ca am intrebat-o:


Mamaie arata foarte bine, dar ce este chestia asta?
Este unt. Mi-a raspuns ea, in timp ce imi zambea.
Ce este untul?
Draga mea este ceva extrem de bun care este ideal pentru tine. Mananca scumpa mea  Maddy.
Ce bine, pot sa mananc cu stanga?
Desigur puiul meu, mananca cu ce mana vrei si poti tu, iar cu parintii tai o sa am eu o discutie diseara cand vor veni de la munca.
Multumesc mamaie. Multumesc pentru ca m-ai salvat si ca imi dai sa mananc.
Nu ai de ce sa imi multumesti, ma bucur ca am venit pregatita, acum gata cu vorba, mananca ca sa cresti mare precum o printesa.

Am ascultat-o si in momentul in care am muscat am fost invadata de un gust cremos, usor dulce , putin gras dar extrem de delicios. In ziua aceea am mancat trei feli din misteriosul unt.
Cum imi promisese bunica mea s-a tinut de cuvant iar in momentul cand au ajuns acasa parintii mei s-au dus in camera si au vorbit. Sincer nu stiu nici in momentul de fata ce le-a zis, ca a facut-o pe mama sa arunce toata mancarea pisata din frigider si mi-a dat voie sa mananc singura cu stanga fara sa ma mai certe sau sa imi dea peste mana.
Din ziua aceea mamaie s-a mutat la noi si nu era dimineata in care sa nu ma serveasca din minuntul unt.
Mai tarziu, cam la trei luni de la intamplare, mamaie m-a luat in bucatarie si a inceput sa ma invete ca se poate folosi untul si la prepararea mancarii, sincer am invatat de la ea diferite retete minunate printre care si zacusca de vinete si scortisoara care exact untul si scortisoara din compozitie ii da aceea savoare delicioasa de nedescris.

Scumpa mea mamaie s-a stins din viata cand eu aveam 14 ani si de atunci am incercat sa gasesc untul din copilarie. Am incercat diferite firme dar nici unul nu aducea la gust ca untul cu care eram obisnuita. Din fericire sau poate din intamplare am vazut acum cateva luni pe pagina de facebook a celor de la Kerrygold Romania si am recunoscut ambalajul untului mult cautat.


Stiati ca Kerrygold este untul făcut din lapte provenit de la vaci irlandeze, crescute liber, care pasc iarbă verde până la 11 luni pe an. Termenul internațional pentru perioada lungă de hrănire numai cu iarbă este „grass fed”. În România vacile se hrănesc cu iarbă circa 7 luni/ an, iar restul de 5 cu fân. Kerrygold este untul pe care-l poți întinde pe pâine la 5 minute după ce l-ai scos din frigider și care îți aduce aminte de untul de casă, pe care-l consumai în copilărie.


***Voi cum ati avut prima "intalnire" cu untul? 





8 comentarii:

  1. Ma bucur ca ai reusit sa iti regasesti deliciosul unt.Pacat ca ai pierdut-o pe buna :(
    Eu nu reusesc sa o comving pe fetita mea sa manance unt, bea ceai-tot de musetel, dar prefera margarina :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce pofta mi-ai facut! Unt din acesta chiar nu am vazut pana acum!

    RăspundețiȘtergere
  3. Emotionant dar viata merge mai departe!

    RăspundețiȘtergere